Autor: MIRCEA LACĂTUŞ
aveam un prieten mai mare decât mine sculptor
avea o voce de bas şi cânta balade vechi
prieten cu nichita zăbovea adesea în garsoniera din amzei
alături de alţi sculptori nichita iubea sculptorii
poate ca erau aşa oameni dintr-o bucată
l-am întrebat cum e nichita când îl vezi
dar când îi atingi cu mâna straiele cum e şi cum te înfiori
el a râs şi m-a bătut pe umăr
de câte ori cânt nichita plânge
întotdeauna plec ultimul de la el
şi-mi spune printre lacrimi că semănăm
doi copaci pe care croncăne toată ziua ciorile
apoi pleacă şi noaptea rămânem singuri pustiiţi
de ce nu-i scrii o scrisoare
nichita răspunde întotdeauna la scrisori
singur cu scrisul lui semnează cu semnătura lui
scrie-i da am să-i scriu am spus dar n-am avut curaj
cum să fi scris o scrisoare
care să treacă prin atâtea vămi prin atâtea ceruri
cine eram să îndrăznesc atât şi a mai trecut o vară
şi în miezul iernii nichita am murit
scrisoarea mea era scrisă pe jumătate când am primit vestea
cui s-o mai trimit cine s-o mai citească
i-am dat-o prietenului meu aşa neterminată
a citit-o s-a uitat la mine avea ochii umezi
i-ar fi plăcut lui nichita scrisoarea ta păcat mi-a spus
şi-a plecat privind în pământ cu scrisoarea în mână
mie îmi place să cred că s-a dus la cimitir să i-o citească
Autor: Carmen Mihaela Visalon
În fiecare an Nichita împlineste 33 de ani
de la începtul lumii el împlineste 33 de ani
într-o zi vom afla cu toţii
de ce atunci când un cizmar dărâma bisericile
Nichita reclădea templul Cuvântlui
înăltând îngerul la rang de înger
şi cerul la rang de albastru
cu ajutorul daimolului
pe care ameţea obligându-l
cu cântece şi cu vin
să oficieze exorcizatrea prin hemografie.
In ziua in care, Mircea L. a postat acesta poezie, Nichita implinea 73 de ani. El, nu a participat la aniversare pentru ca era deja CUVANT IN TARA CUVANTULUI.
Mi-am permis deci ca in lipsa sarbatoritului sa raspund eu poetului Lacatus.
Raspunsul a fost: 33.
De ce 33 de ani? Pentru ca cei care s-au nascut pentru a fi rastigniti, implinesc la aniversare 33 de ani.
Raspunsul meu:
Mircea,
tu stii cat de greu imi este mie
sa vorbesc in salonul acesta
dar, pentru ca a venit vorba de scrisori si NICHITA
nu pot sa trec mai departe
fara sa-ti spun cu mana pe inima
of, mircea, mircea, ce bine ar fi daca
toti poetii ar fi talentati si generosi ca HRISTEA
cat despre lacrimi, sa stii ca eu,
nu cred in ele
cele mai multe sunt de crocodil
cei mai multi care dau interviuri despre BATRANUL
l-au inselat
l-au rastignit
i-au vandut monede false
l-au obligat sa bea mai mult ca sa poata suporta
otetul pe care i-l turnau pe gat
de cate ori striga mi-e sete, o sete nebuna de Cuvant
tu poti numara cati l-ar fi umplut cu noroi
daca el nu ar fi plecat la timp
si ar fi dorit sa participe
la marea privatizare a literaturii romane
apucand parcela cea mai manoasa
pentru ca LUI, si nu celorlati,
i-a scris pe frunte bunul Dumnezeu
EMINOVICI
dar nu despre asta vreau eu sa-ti vorbesc
si nici despre copacul gica
ci despre scrisori
eu nu m-am gandit nicicand
sa-i scriu lui nichita
pentru ca asemenea tie
m-am gandit:
cum să fi scris o scrisoare
care să treacă prin atâtea vămi prin atâtea ceruri
cine eram să îndrăznesc
dar, intr-o buna zi cand
pierdusem totul
si nu mai stiam nici macar sa scriu sau sa merg
am dat pe strada peste un om
si primul cuvant pe care i l-am spus a fost NHS
de ce m-a intrebat ea?
de ce-mi vorbesti despre el?
pentru ca il visez zi de zi
pentru ca il visez noapte de noapte
pentru ca vocea lui m-a ajutat sa trec peste plesaiturile limbii de lemn
pentru ca m-a tinut o vreme de mana
recitandu-mi in limba ingerilor
bine, mi-a spus mie acel om
de astazi la mine ai credit nelimitat
si m-a ajutat sa ma intorc la mine
pe poarta luminii
incurajandu-ma sa hemografiez
si am sa-ti mai spun tie asa
la mine in camera a existat mereu un afis cu nichita
si un pick up, cu un disc electrecord cu coperta in sepia
si ori de cate ori vroiam sa conversez cu un om
ii spuneam LUI NHS, ce si cum,
pana intr-o zi cand Matei,
baiatul meu,
care pe atunci era in clasa intai sau a doua
a venit acasa si mi-a zis:
mama, tu nu esti o mama normala
de ce Matei?
cum de ce, i-am intrebat pe prietenii mei si ei mi-aun spus
ca mamele lor nu poarta fuste scurte
nu se plimba rolele in parc
si mai ales, si mai ales nu vorbesc zi de zi cu nichita
asa cum faci tu
si ma sfatuiesti si pe mine sa fac
ori de cate ori am o problema
“insurmontabila”
ce fel de probleama o mai fi si aia
tu si poetul tau stiti
eu nu am decat probleme la matematica
pe care nu-mi place sa le rezolv
asa cum nu-mi place sa citesc poezie
mie-mi plac desenele animate
cu spider-man si ciocolata