Autor: NAN FLORIAN
Eram copil
cand l-am zeificat pe Nichita.
Ceva mai tarziu
l-am ridicat pe cruce
si i-am batut in palme
toate calitatile pe care i le ceream
si toate defectele pe care nu le avea.
Cu toata forta inocentei mele
ii strigam:
spune-mi ca tu nu mananci,
ca tu nu urinezi,
ca defecatia straina iti este.
Spune-mi.
Spune-mi ca tu nu te duci la femei,
spune-mi ca esti doar creier,
ca esti de esenta divina,
un inger poate.
Spune-mi.
Tu n-ai gura pentru baut;
Boule!
Intre timp am mai imbatranit,
spre deosebire de zei,
noi oamenii imbatranim deseori.
Acum …
Iarta-ma Nichita,
iarta-ma.
Nichita iarta-ma ca ti-am gresit.
De unde sa stiu eu neNichita fiind
cat de mult te durea poezia.
Sursa: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/121933/index.html
0 Răspunsuri to “Iarta-ma Nichita”