Liber Arbitru

Autor: CARMEN MIHAELA VISALON

din Hristea răsărit-am noi toţi*
şi-n el vom învia într-o zi
dupa ce ne vom curăţi de cuvintele rostite împotriva Tatălui
dupa ce ne vom curăţi de cuvinte rostite împotriva Fiului
dupa ce ne vom curăţi de cuvintele rostite împotriva apropelui şi vom rosti:
Facă-se mie dupa voia Ta!
luând forma hrisovului cu pagini imaculate
îl vom primi în menajeria noastră de sticlă
pe CEL născut de năstrapa de aur
aşa cum a făcut-o şi el,
fratele nostru mai mare, Nichita,
pe care l-am zărit
pregătindu-se să mai pătimească o dată
alături de Fratele său
CUVÂNTUL,
pe care astăzi îl slăvim iar mâine îl vom crucifica
de dragul salvării patrimoniului naţional
Baraba.

***Baraba de Nichita Stanescu

Baraba,
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe cînd în largul lumii cutreerai semeţ
pe cînd, cu lănci şi scuturi, cohortele străine
te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
cînd floarea tinereţii şsi scutură podoaba?
Ca să te scap de lanţuri, de moarte, de ruşine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba…

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Şi pe-amîndoi mulţimea ne-a pus pe un cîntar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tîlharii cei cu vaza cerură pe tîlhar.

Puteam să sbor din lume, sătul de-a ei urgie.
Şi-atunci mulţimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gîndit la tine, privind spre veşnicie,
Şi am murit pe cruce, în locul tau, Baraba…

Te chem şi astăzi: Vino şi vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi prin spini şi bolovani.
Dar vremea e tîrzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Şi ceru-ntreg te-aşteaptă de doua mii de ani.

De-ai şti ce neagră noapte şi ce adînc fierbinte
va fi… cînd suferinţa nu va cunoaşte grabă…
Vei plînge totdeauna şi-ţii vei aduce-aminte
că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!