Pendula Mea

Autor: CARMEN MIHAELA VISALON

Pendula mea e nebună.
A luat-o razna.
Închid uşa, ticăie clipa,
arătându-mi şugubeaţă obrazul.
Deschid fereastra, bate vreo 10 secunde şi stă.
Draga de Ea,
Mâine împlineşte 300 de ani.
Îmi vine să-i scriu pe tort:
“La mulţi ani!,mai bine erai şi tu un stejar.”

Într-o zi, plecând din Veneţia,
A auzit-o pe Sofia, plângând,
Scrijelind zidurile în căutare de pâine
S-o îndese în gura pruncilor, să tacă, să râdă,
Să se agaţe de cântecul gondolierului strigând:
“O sole mio, întoarce-ne acasă, noi nu plecăm în exil!”
Aşa a văzut-o Ea pe Sofia-neînţeleaptă plângând.
Apoi,
A fost cumpărată de Emanoil, din salariul lui de pietrar,
De la un mort din Flămânda.
Emanoil era şi el disperat
Ii crescuse de visuri o coloană, o masă, o poartă….
Infinit nu avea bani să meargă la munte, să taie un cub de bazalt.
Toamna, pe înserate,
Sofia şi Emanoil au plecat…
De supărare,
Pendula s-a dat peste cap şi s-a spart.
Elena a şters-o de praf şi de sânge
A pus-o la loc pe perete
Îmbracata-n camaşa de noapte
Brodată special pentru Ea.
Cu lanţuri de fier şi cilindri puternici de aramă,
Prizonieră, pendula, a început iară să bată sensul profund al chemării:-
Tic-Tac

E rândul meu, să mă ocup acum de Pendula.
Din magazia, de lemne de foc,
Am luat-o la mine-n odaie- Musafir de onoare-
Am pus-o să tacă şi să asculte Pink Floyd
Ani dupa ani,
De ruşinea cadranului spart,
A înotat în lumea tăcerii.
Între timp, l-a cunoscut pe Nichita,
El i-a vorbit despre auzul tristeţii
şi cainii ce vor fi ca să-i later pe oamenii ce stau stau să se nască…
despre…
Ce-or fi vorbit, ce i-o fi spus(?)
Pendula s-a pornit din nou ca să bată
Şi parcă-mi cere-napoi
Limba-i de aramă, ce zace-n sertar.

Mâine, trimit dupa doctor
Să nu fie cumva contagioasa
Setea de viaţă.

Hai,
“La multi ani!”

-Alo,da. Sunteti domnul Gondola?…
……………………
-Cu cine doriţi?…..
………………………….
-Cu Pendula?
…………………………
-V-aţi hotărât s-o luaţi de nevastă?…
…………………………
-Să plecaţi în Italia, în luna de miere?….

-Staţi puţin să o chem:
Tic-tac.Tic-tac.Ticcc-Taaacccc!!!, te cauta un domn!

-”Da!”
…….

Ia-ţi mireasă ziua bună de la fraţi, de la surori,
De la casa părintească, de la perna ta cu flori.
……

-”Te rog nu pune-n bagaje, orele vechi, scămoşate
Dă-mi nişte vin, o pâine şi atât.”

La Veneţia, in piaţa, Pendula era să fie amendată:
Sădea un copac, săpa o fântană, naştea un copil.
Acum este bine, şi-a construit un palat-
Din pietre de pene de înger-
In perimetrul etrusc al oraşului.
Îmi scrie să-l rog pe Nichita
Să vină la ei la castel
Fellini ar vrea să-l revadă,
da-Vinci şi el.