Peisaj cu Înger

Autor: CARMEN MIHAELA VISALON

“ce s-o fi întâmplat/până la urmă cu acel chip uriaş?”(n.s.)

zace întins sub norul albastru
ca un înger transformat în daimon transformat în înger
victor, victoria,
copiii răscoalei n-au auzit de EL,
n-au vazut filmul omonim,
n-au cules roadele morţiidedragulniciuneirevoluţii,
dar este bine,
acum, la noi, este primăvară alternativă,
au înmugurit clădiri de oţel şi sticlă,
şi… oricine are permis, e liber să tragă cu puşca,
în casa memoriala de la ploieşti, în bojdeucă, în tei.

pupăza este la putere în pădurea cu fragi şi mure
draguţ, ţaranul moare pe câmp,
în curând, vom legifera iubirea de copii
în amintirea lui Allen Ginsberg** şi a filozofilor greci
“I went in the forest to look for a sign
Fortune to tell and thought to refine;
My green valentine, my green valentine,
What do I know of my green valentine**?

cui îi mai pasa de EL, cel care
“nu se loveşte de nimeni
şi de nimic, pentru că
n-are nimic dăruit în afară
prin care s-ar putea lovi.” (nichita stanescu)

cuîimaipasădeHRISTEA, cui?
cinemaidoarmecuumeriipopulaţideşiruldebarbaţideşiruldefemei-
penecarenusevăd*
undesuntcâmpiilehiperboreeneundeşi-adezbrăcatrupulşi…
aplonjatînapecusufletulneapărat*?
cand voi afla, am să vă spun şi vouă.