Autor: CARMEN MIHAELA VISALON
Oh, Rishi!
acum când tu dormi
încolăcind adâncul pâmăntului
e rândul meu să smulg din lumină
păianjenul Agni-Aditi
cu palmele adunate
să te conjur, să îmi şopteşti la ureche:
CUM SĂ-L CUNOSC PE CUNOSCĂTOR?
dincolo de yoga cuvintelor
în ordinea poeziei:-
Învaţă-mă!
“Tu eşti acela!”
a fâlfâit din sprânceană
prin nara mea dreaptă
ochiul albastru în zbor
lucru cu atât mai surprinzător, cu cât
MAESTRUl nu mă tutuise nicicând.
0 Răspunsuri to “Despre albastru”